Imaginea perfectă : stând pe nisip ghemuit, cu picioarele goale simțind nisipul care se răcește rapid cu cât soarele dă să adoarmă, vântul adie ușor prin pletele tale aceastea transpunându-se într-un dans sălbatic și în același timp grațios, iar cerul de un albastru miozotic devine un violet romantic și misterios. Și te uiți tot înainte și observi cum mingea de foc se aprinde mai tare și este înghițită cu totul de umbrele întunecate ale mării. Te întinzi pe spate și simți răcoarea nisipul cum te învăluie într=o relaxare supranaturală, apoi privești în sus cerul, puzderia de stele ce își fac apariția una câte una, fiecare sclipind din ce în ce mai tare ca să-ți atragă atenția și deodata ești cuprins de un fior, de fiorul nopții care nu te lasă să intri în lumea viselor și care te ține treaz toată noaptea. Apoi deodată realizezi ce rapid a trecut timpul și nu ești deloc obosit și chiar îți place să stai pe plajă noaptea fără să fii deranjat de nimeni și nimic, de nicio lumină care să lumineze vreo stradă pustie...Și mai pe la începutul sfârșitului observi o lumină palidă din partea celalată a malului, dar de undeva de departe, vezi o rază slabă, foarte vulnerabilă, pe care parcă ai putea s-o stingi doar suflând scurt. Dar lumina se intensifică, iar misterul și magia nopții dispar odata cu culoarea cerului care parcă se despică în două lumi paralele, lumea serii și cea a dimineții. Tu în care ai vrea să trăiești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu