Nu, nu vorbesc acum despre dansul ploii, in niciun caz. Vorbesc despre un dans oarecare în ploaie. Instrucțiuni : găseșteți un partener, ți-ne-l/o strâns de mână, cu picioarele goale pe asfalt și restul e cancan. Serios vorbind, să stai în ploaie poate că pare ciudat mai ales pentru mine care am o problema gigantică cu părul meu, dar nu e chiar atât de rău, din contră, atâta timp cât e vară și plouă, eu afară stau. Și să fie o ploaie măruntă și să simți cum te stropește pe față, e așa relaxant, nu îți poți dori ceva mai mult. Ah și mai sunt fazele de genul "Dacă stai prea mult în ploaie, răcești" => baliverne. Nu răcești atâta timp cât nu sunt -12 grade afară, sau dacă nu cumva erai deja răcit când ai ieșit. Anyway, eu vorbesc despre senzația aceea de eliberare, ca atunci când stai sub duș, dai drumul la apă puțin rece și o lași să se prelingă pe față...și stai așa, cu ochii închiși și începi să te gândești nu la problemele tale, ci la problemele care te fac fericit, te gândești, de exemplu, la un obiect sau la o amintire foarte puternică sau chiar la o persoană care îți este foarte dragă. Dansul în ploaie este totuși mai deosebit față de ceea ce am descris mai devreme. În ploaie nu tu reglezi temperatura... Ploaia e cea care se joacă cu tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu