Stând într-o astfel de cameră, geez, m-aș simți atât de în siguranță știind că sunt înconjurată de lucruri de care am nevoie și de care simt că am o relație strânsă. E o senzație de nedescris, luminile lămpilor atât de călduroase și armonioase creează o atosferă plăcută și aproape magică, mirosul cărților vechi pe care le-ai citit și răscitit, peisajul tablourilor care te încântă de fiecare dată când le privești, amintirile fericite de odinioară. Dacă ai sta întins acolo pe canapea, cu ochii închiși ascultând o melodie liniștită, probabil ai începe să zâmbești involuntar. Una dintre acele camere în care poți evada din stresul zilnic, unde poți uita de problemele care îți dau dureri de cap și de toate sentimentele de ură, invidie și răzbunare. O cameră secretă, de care numai tu te poți bucura de magia ei, cu care îți poți împărtăși amintirile fără să scoți o vorbă. Probabil mai relaxant decât imaginea în sine ar fi să găsești o cutiuță muzicală veche sau un pick-up prafuit, apoi să dai praful la o parte suflând cu grijă și să introduci hipnotic un disc și să asculți privind în gol o melodie de pian ușor tristă dar care să te pună pe gânduri și să rămâi în aceeași poziție neclintit, iar peste câteva minute, melodia să se termine, iar tu să nu conștientizezi că s-a terminat, când amintirile trecutului tău te învăluie într-o pătură apăsătoare, iar când te trezești din acel sentiment de vinovăție și uitare, te apucă o senzație de melancolie atât de puternică incât uiți de tot ceea ce te făcea să zâmbești acum câteva minute, te întinzi pe canapea, închizi ochii și devii unul de-al nopții...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu