Da, asta sunt și eu și toți ceilalți de varsta mea. Unii mai mult, alții mai puțin. Eu una sunt mai mult...De ce imi place să mă consider încâ un copil și să mă comport ca unul? Răspunsul e simplu: pentru că nu vreau să îmbătrânesc. Da știu, sună ciudat mai ales când majoritatea oamenilor aud acest cuvânt, își imaginează un boșorog cu o barbă căruntă și lungă până în pământ, cocoșat, care se sprijină într-un baston prăpădit și care se plânge zilnic de șalele lui. Dar nu, de fapt când stai și te gândești ce înseamna cu adevărat bătrân, realizezi că verbul a îmbătrâni nu se referă numai la aspect fizic ci și la gândire, la gesturi, probabil și la prieteni și toate cele. Mă rog, pe de o parte ador să mă prostesc și să mă îmbrac cât de cât amuzant și cât mai colorat, îmi place să mă copilăresc și să-mi petrec timpul alergând, jucând jocuri gen v-ați ascunselea sau leapșa, sunt încă haioase pentru mine. Ador să râd mult și bine, de fapt, asta fac tot timpul, îmi place să fac ziua altora mai bună, îmi place să-i văd la rândul meu zâmbind. Ce-i drept, sunt unii care îmi spun că sunt prea copilăroasă și că ar trebui să mă maturizez, doar că e o mică mare problemuță. Doar pentru că mă comport deseori ca un copilaș, asta nu înseamnă ca nu am o anumită gândire și opinie matură... Într-adevăr, lumea care mă cunoaște mai bine poate să-i contrazică pe cei care spun ca ar trebui să mă maturizez. Oameni buni, nu vă place că mă maimuțăresc, atunci lăsți-mă în pace și vedeți-vă de viața voastră foarte serioasă și cu puțin entertainment.
Peace out!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu