Bass Guitar.

În opinia mea, chitara bass mi se pare una dintre cele mai interesante chitări din punct de vedere al formei cât și din punct de vedere al sunetului adânc. Am fost destul de lucky să cunosc câteva persoane care cântă la acest intrument și pe care îi pot asculta zilnic progresând :]

Fireworks.

Descrierea perfectă ar fi : magie pe cer. Țin minte, era o sărbătoare în oraș, nu-mi amintesc exact, dar țin minte că am privit pe fereastră, auzisem niște bubuituri. Am privit si am vazut artificiile. Am privit fascinată, parcă mă transpuneam într-o altă lume. Ceva magic s-a întâmplat. Câteva minute m-am uitat la jocul de explozii și lumini, mă uitam atât de concentrată de parcă uitasem să respir și am uitat de orice altceva. Am privit jocul și atunci mi-am dat seama de ceva. Mi-am dat seama ca asta e motivul pentru care viața merita trăită... pentru artificii. Intre un moment cu artificii și alt moment cu artificii se scurge un timp atât de scurt și totuși pare o veșnicie. Ce-i drept, artificiile sunt scumpe. Deci, rare, dar există. Există artificii! Și oricât noroi ar trebui înfruntat pentru asta, nu are nici o relevanță. Totul pălește in fața artificiilor. Totul pălește la gândul că, la un moment dat, își fac simțită prezența artificiile. Cam multp admirație pentru niște pocnituri pe cer și joc de lumini...

Sunset or sunrise?

Imaginea perfectă : stând pe nisip ghemuit, cu picioarele goale simțind nisipul care se răcește rapid cu cât soarele dă să adoarmă, vântul adie ușor prin pletele tale aceastea transpunându-se într-un dans sălbatic și în același timp grațios, iar cerul de un albastru miozotic devine un violet romantic și misterios. Și te uiți tot înainte și observi cum mingea de foc se aprinde mai tare și este înghițită cu totul de umbrele întunecate ale mării. Te întinzi pe spate și simți răcoarea nisipul cum te învăluie într=o relaxare supranaturală, apoi privești în sus cerul, puzderia de stele ce își fac apariția una câte una, fiecare sclipind din ce în ce mai tare ca să-ți atragă atenția și deodata ești cuprins de un fior, de fiorul nopții care nu te lasă să intri în lumea viselor și care te ține treaz toată noaptea. Apoi deodată realizezi ce rapid a trecut timpul și nu ești deloc obosit și chiar îți place să stai pe plajă noaptea fără să fii deranjat de nimeni și nimic, de nicio lumină care să lumineze vreo stradă pustie...Și mai pe la începutul sfârșitului observi o lumină palidă din partea celalată a malului, dar de undeva de departe, vezi o rază slabă, foarte vulnerabilă, pe care parcă ai putea s-o stingi doar suflând scurt. Dar lumina se intensifică, iar misterul și magia nopții dispar odata cu culoarea cerului care parcă se despică în două lumi paralele, lumea serii și cea a dimineții. Tu în care ai vrea să trăiești?

Perverted dream.

........și o strânge ușor de mână și o duce într-o cameră oarecare, ea intră și primul lucru pe care îl observă este patul dublu destul de mare, apoi se uită pe balcon și observă că s-a întunecat afară. Se așează amândoi pe pat, la marginea sa, tipul îi cere telefonul tipei, ea i-l dă fără să se uite prin ce fișiere se uită el. Tipa stă și se uită în oglinda din fața patului, apoi aude melodia pe care o adoră și începe să simte fluturii din stomac agitându-se, își întoarce privirea spre cea a lui, iar tipul aruncă telefonul la o oarecare distanță încercând să obțină atmosfera dorită, o privește sorbind-o din ochi, se apropie de ea și o sărută pasional pe gură. Tipa nu se opune, îi răspunde la sărut jucându-se cu limba sa și simțindu-i atingerea buzelor. Ea se întinde ușor pe spate, tipul deasupra ei își strecoară mâinile prin părul fetei, apoi o mângâie delicat pe chip și se uită în ochii ei. Tipa respiră pe gură, se uită în ochii lui, sunt atât de calzi și sinceri încât nu îi poate rezista. Se ridică puțin și începe să-l sărute trăgându-l într-un mod ușor pervers de tricou, iar el o întinde la loc pe pat coborând cu săruturile pe gâtul ei, ea își dă la oparte părul și inchide ochii savurând momentul, apoi spre surprinderea sa, tipul îi ridică ușor bluza și incepe să se joace cu limba pe abdomenul ei, apoi sărutând locurile ușor umezite continuând cu săruturile tot mai sus și mai sus. Tipa se joacă cu degetele în părul său mătăsos, excitându-se la fiecare secundă, mușcându-și intens buza inferioară. O deschide ușor la sutien fără ca ea să realizeze asta, apoi se rotesc în pat, tipa ajungând deasupra lui. Îl privește neâncetat, câteva șuvițe căzîndu-i peste chip făcând-o mai atractivă. Stă cu mânile pe piepul său, apoi le coboară într-o măngâiere excitantă transformată într-o zgârâietură peversă. El rânjește, tipa îl privește seducător, apoi se apleacă asupra lui și îl sărută lung pe gură ridicându-i ușor tricoul în timp ce el o mângâie pe spate ridicându-i bluza. Apoi, spre plăcerea tipei, el o zgârâie ușor pe tot spatele. Plăcerea nu mai poate fi transpusă în cuvinte, tot ceea ce se întâmplă poate fi exprimat numai prin gesturi, atingeri și priviri. Amândoi vulnerabili, atât
de îndrăgostiți și plini de pasiune, atmosfera de la incitant ajunge magică, atât de pasională cu fiecare atingere și sărut, totul devine încins, apoi el.........

Balet.

Baletul este o formă artistică de dans, în care dansatorul sau dansatoarea își exprimă sentimentele dansând un dans specific care necesită antrenament zilnic și deasemenea, multă vionță. Deseori dansatoarea este comparată cu zeiță a grației, o artistă mută și o frumusețe fără asemănare. Uneori, dansul lor poate deveni atât de sălbatic, vulgar și ciudat încât dansatorii devin adevărați îngeri ai întunericului pe scenă. Baletul este unul dintre dansurile care te fac să te simți cu capul în nori, te fac să te simți deasupra munților, iar mișcările atât de elastice și parcă inimaginabile te fac să crezi că vizionezi un spectacol ieșit din comun și unbelieveble. Este o formă de artă pe care puțini din ziua de azi îl mai practică deoarece pentru a ajunge la performanța dorită este nevoie de foarte mult antrenament și efort fizic, lucru pe care majoritatea femeilor îl cam evită. Dar în cele din urmă, femeile care se supun acestor serii de exerciții destul de dureroase și incomfortabile ajung să devină portrete ale artei și inimaginabilului.

It's not all about luck.

Acult oamenii care se plâng, ascult oamenii care s-au săturat de viața lor, care se necăjesc că nu mai găsesc persoană în care să aibe încredere, cei care realizează că termenul de prieten adevărat nu mai există...Mda, știu, am trecut și eu prin așa ceva, dar totul e să încerci să cunoști cât mai multe persoane, să le înțelegi și să preiei tot ce este mai bun din acea persoană. Trebuie să știi că fiecare om în parte este lăsat pe Pământ cu un anumit scop, adică vreau sa spun că viața este plină de surprize. Nu mă refer la surprizele neplăcute, ci cele care ne fac să zâmbim. Sunt persoane lângă noi pe care le știm din vedere, dar nu știm ce e e în sufletul lor, iar dacă ai încerca să cauți mai adânc, să intri în vorba cu ea, poți realiza în câteva clipe că acea persoana este cea cu care ai vrea să-ți petreci viața, căreia să îi poți împărtăși secretele tale, care te înțelege așa cum ești tu și te place așa cum ești tu. Acea persoană care nu-ți va cere niciodată să te schimbi, ci chiar îți va complimenta stilul tău de viață. Aceea este persoana în care am eu încredere, aceea este persoana pe care am întâlnit-o, persoana căreia mă pot destăinui complet...Acest subiect a fost inspirat din versurile unei melodii pe care o ador și anume 30seconds to mars - Echelon în care versurile

be afraid, afraid to speak your mind

iar eu vreau să demonstrez contrariul în ceea ce scrie acolo.

Dezordine ordonată.

Stând într-o astfel de cameră, geez, m-aș simți atât de în siguranță știind că sunt înconjurată de lucruri de care am nevoie și de care simt că am o relație strânsă. E o senzație de nedescris, luminile lămpilor atât de călduroase și armonioase creează o atosferă plăcută și aproape magică, mirosul cărților vechi pe care le-ai citit și răscitit, peisajul tablourilor care te încântă de fiecare dată când le privești, amintirile fericite de odinioară. Dacă ai sta întins acolo pe canapea, cu ochii închiși ascultând o melodie liniștită, probabil ai începe să zâmbești involuntar. Una dintre acele camere în care poți evada din stresul zilnic, unde poți uita de problemele care îți dau dureri de cap și de toate sentimentele de ură, invidie și răzbunare. O cameră secretă, de care numai tu te poți bucura de magia ei, cu care îți poți împărtăși amintirile fără să scoți o vorbă. Probabil mai relaxant decât imaginea în sine ar fi să găsești o cutiuță muzicală veche sau un pick-up prafuit, apoi să dai praful la o parte suflând cu grijă și să introduci hipnotic un disc și să asculți privind în gol o melodie de pian ușor tristă dar care să te pună pe gânduri și să rămâi în aceeași poziție neclintit, iar peste câteva minute, melodia să se termine, iar tu să nu conștientizezi că s-a terminat, când amintirile trecutului tău te învăluie într-o pătură apăsătoare, iar când te trezești din acel sentiment de vinovăție și uitare, te apucă o senzație de melancolie atât de puternică incât uiți de tot ceea ce te făcea să zâmbești acum câteva minute, te întinzi pe canapea, închizi ochii și devii unul de-al nopții...

Art is what you can get away with.

Fără imaginație probabil nu ar fi existat arta, arta de a da o formă neobișnuită și de a modela personaje după bunul plac. E ca și cum ai desena un ocean , iar în loc de cer ai desena oglindirea apei, sau într-o grădină ți-ai imagina flori uriașe fosforescente sau în vârful unui deal împădurit ai putea vedea un copac straniu, iar dacă privești de aproape sunt 4 copaci așezați parcă în forma de romb, fiecare așezat pe vârfurile sale, iar din crengile lor să crească flori, foarte neobioșnuit, dar neobișnuit e unul dintre sinonimele artei, iar rădăcinile lor, atât de fantastice, să aibe forma unor tentacule spinoase. Tipic copacului cu viață, nu?

Dancing in the rain.

Nu, nu vorbesc acum despre dansul ploii, in niciun caz. Vorbesc despre un dans oarecare în ploaie. Instrucțiuni : găseșteți un partener, ți-ne-l/o strâns de mână, cu picioarele goale pe asfalt și restul e cancan. Serios vorbind, să stai în ploaie poate că pare ciudat mai ales pentru mine care am o problema gigantică cu părul meu, dar nu e chiar atât de rău, din contră, atâta timp cât e vară și plouă, eu afară stau. Și să fie o ploaie măruntă și să simți cum te stropește pe față, e așa relaxant, nu îți poți dori ceva mai mult. Ah și mai sunt fazele de genul "Dacă stai prea mult în ploaie, răcești" => baliverne. Nu răcești atâta timp cât nu sunt -12 grade afară, sau dacă nu cumva erai deja răcit când ai ieșit. Anyway, eu vorbesc despre senzația aceea de eliberare, ca atunci când stai sub duș, dai drumul la apă puțin rece și o lași să se prelingă pe față...și stai așa, cu ochii închiși și începi să te gândești nu la problemele tale, ci la problemele care te fac fericit, te gândești, de exemplu, la un obiect sau la o amintire foarte puternică sau chiar la o persoană care îți este foarte dragă. Dansul în ploaie este totuși mai deosebit față de ceea ce am descris mai devreme. În ploaie nu tu reglezi temperatura... Ploaia e cea care se joacă cu tine!

The story of a lonely.

Imprimeuri, da, probabil pare un articol tâmpit și bun de aruncat la gunoi, adică să fim serioși, cine ar citi un articol despre imprimeuri? Dar nu e vorba numai despre imprimeuri ci și despre aplicațiile cusute pe diferite articole de îmbrăcăminte( nu că ar fi ceva și mai interesant). Și nu am să scriu acum neapărat despre imprimeurile amuzante care ne fac zilele mai fericite, nu prea, asta e mai mult bullshit, anyway, vorbesc despre imprimeurile alea care ne plac nouă gen, imprimeuri cu formația noastră favorită, cele cu anumite simboluri care ne refrezintă și toate cele. Din punctul meu de vedere, aplicațiile mi se par mult mai amuzante și plus, le poți coase oricunde dorești. Dar și mai interesant mi se pare să coși o poveste. Da, da ,da, sună aiurea și ceva de genul what the fuck? are you crazy și știi ceva, yea, I'm really crazy, so what? Mă rog, cum ar fi să coși o zi și o noapte în același timp. O zi insemnând un soare, o lună, stele, o pisică și o fetiță. Adică vă puneți la contribuție imaginația, măcar pentru câteva momente, observați mai mult decât niște rahaturi cusute, e o poveste, o poveste care poate dura o veșnicie.

Amusament.

La prima vedere, destul de înfricoșători cu zâmbetul lor exagerat de lung și cu ochii lor care parcă se uită adânc în sufletul tău, capabili să-ți descopere cel mai mic secret. Pe parcurs, totul devine din ce în ce mai amuzant, ți se pare tare haios să vezi cum se prostesc prin fața copiilor dându-le câte un balon sau făcînd o poză nostimă cu ei. Mai târziu, totul devine plictisitor, nimci nu mai e haios, totul e prea copilăros și fără viitor...Dar dacă stai și te gândești puțin, majoritatea clownilor, mă rog, probabil în viziunea mea, nu fac treaba asta doar din punct de vedere economic, ei o fac mai ales pentru satisfacția lor sufletească. Adică să ne concentrăm puțin, un clown poate face pe cineva să râdă de 10x mai repede și mai cu poftă decât un tip oarecare care spune un banc prostesc. Am I right?

Pot?...nu pot...Vreau?...da, vreau...

Te așezi în același loc, dar la o distanță destul de mare față de el. El stă mai aproape de apă și se joacă cu pietricele aruncându-le în apă, apoi scoate chitara sa începând să cante o baladă. Îl privești tot timpul și zâmbești fără să-ți dai seama și te gândești cum ar fi să stai lângă el cu capul sprijinit pe umărul său și să priviți lacul tăcuți ascultând doar vântul care șuieră ca o bestie însetată de sânge. Și el își strecoară mâna după umerii tăi strângându-te ușor, apoi sprijinindu-și capul de al tău sărutându-te pe creștet. Senzația nu o poți descrie în cuvinte, dar cu siguranță un lucru e clar, simți mai mult decât niște afurisiți de fluturi în stomac. Apoi deodată te trezești din visare și realizezi că tipul se uită la tine. În acel moment te cuprinde o panică emoțională și iți întorci privirea uitându-te în altă parte, înroșești pentru câteva secunde, dar toată chestia durează mai mult și exact când vrei să te uiți la el, observi că e pe punctul de a se așeza lângă tine. Își scoate din nou chitara și începe să cânte melodia respectivă, iar tu ești încă surpinsă de gestul său și îl privești intens cu toate că el e foarte concentrat pe ceea ce cântă. Apoi faci un lucur pe care mintea îl regretă, dar pe care corpul nu. Te apropii foarte încet de el și îl săruți, iar spre uimirea ta, el îți răspunde la sărut. Deși e la rândul său surprins de gestul tău el continuă să te sărute strângându-te dulce la piept...Don't ask why, just read!

Stop existing and start living.

Este o chestie foarte interesantă când afli lucruri la care nu te așteptai, ca de exemplu când afli că oamenii pe care îi crezi tu perfecți sunt de fapt, persoane care au trecut prin multe schimbări in viața lor, că portretul pe care îl vezi zilnic la acele persoane se schimbă când tu nu ești lângă ei ca să știi, să le fi prieten și să-ți împărtășeacă ce au pe suflet. Când afli într-o zi că ai trecut prin aceleași chestii prin care a mai trecut cineva, că ai experimentat aceleași chestii pe care le-a mai experimentat cineva. Când într-o seară te afli pe o stradă pustie, soarele apune și culoarea cerului se aprinde mai repede ca un foc și întâlnești o singură perosoană pe stradă și ești surprins că îi zâmbești, apoi imediat observi că persoana din fața ta zâmbește la rândul ei, te cuprinde o emoție așa puternică încât uiți că ai rămas in aceeași poziție și iți vine să lăcrimezi pe moment când realizezi că totuși, iubire există și pe pământ. Sau când în fața blocului tău se adună o gașcă de copii țigani și realizezi că ai la tine o sumă frumușică de bani pe care o poți împărți și cu cei mai nevoiași și fără să-ți dai seama te implici prea mult și intri în jocul lor și așa se scurge timpul foarte rapid încât atunci când micuții pleacă, realizezi că nu te-ai mai simțit așa bine de ceva timp și că ai încercat un lucru nou în ziua respectivă care te-a mulțumit și relaxat în același timp. Sau când ești într-o prăpastie și continui să cazi, nu îți e frică dar conștientizezi că nu există un sfarșit la această prăpastie și continui să cazi mai mult într-un zbor știut de tine și închizi ochii lăsându-te purtat de acea senzație de evadare când deodata simți căldura unei mâini care te strânge ușor de o mână de-a ta și te face să-ți deschizi ochii și să vezi din nou lumină, iar apoi să realizezi că simți mai multe mâini care te ridică și te fac să realizezi că aceștia sunt oamenii pe care îi numești prieteni.

...the truth in your eyes!

Mulți spun că în momentul în care minți, ochii te trădează sau ceva de genul. Anyway, azi sunt aici ca să dezbat un subiect care îmi place foarte mult, mai ales pentru că ține de o parte a corpului meu, singura parte pe care o iubesc și pe care o admir și aceia sunt ochii. Da, la faza asta sunt o narcisista înrăită, îmi iubesc la nebunie ochii, ce pot spune? Acum am să țin o "ușoară" teorie despre persoanele care au ochii albaștri.
About : Persoanele care au ochi albaștri sunt de obicei persoane care reușesc tot ce își propun în viață. Deși nu sunt preocupate in mod deosebit de carieră, aceste persoane sunt destul de emotive și romantice, iar în situațiile limită se bazează foarte mult pe acea intuiție care nu le părăsește nicicând. Această tendință de a nu analiza lucrurile în profunzime și de a acționa sub impuls, le face drumul în viață un pic mai anevoios. O persoană cu ochi albaștri e deseori timidă în ceea ce privește noutatea in viața sa, are dificultăți in exteriorizarea sentimentelor și a întreținerii relațiilor cu cei din jur, într-o primă fază.
Make-up : Ca o regulă generală, fetele cu ochii albaștri ar trebui să folosească culori precum gri, violet, gri-cenușiu, mov și albastru intens. Dacă formezi pe pleoapa o umbrș de un albastru închis, ai să observi ca nuanța ochilor tăi se va accentua, oferindu-ți o privire mult mai strălucitoare. Dacă îți propui un machiaj de seara, încearcă să îți conturezi ochii cu un dermatograf negru și apoi să colorezi pleoapa cu un fard de culoare albastru deschis, pentru a obține efectul de “smoky eyes”. De asemenea, poți adăuga și puțin fard argintiu, fuschia sau turquoise dacă ieși in club și vrei să fii funky ( eu una nu cred că am să vreau ). Cele care au ochii de culoare albastră se pot considera norocoase pentru că pot folosi multe nuanțe de farduri fără a comite greșeli grave.

Ochi albaștri ca seninul, te îmbată.... ca și vinul. Persoanele cu ochi albaștri sunt atractive, am putea spune chiar adorabile! Idealuri de frumusețe conferă atât femeilor, cât și bărbaților cu ochi albaștri un punctaj ridicat și un șarm deosebit!Le face plăcere să facă surprize plăcute, să ofere lucruri speciale persoanelor care le sunt dragi. Tot timpul sunt alături de tine atunci când lucrurile nu merg prea bine, te sprijină și au harul de a te determina să râzi cu poftă. Fac orice pentru a le face plăcere persoanelor pe care le iubesc. În urma unor statistici, a rezultat că persoanele cu ochi albaștri au relașii de lungă durată. Au tendința de a fi blânzi, frumoși și sărută foarte bine. Oamenii cu ochii albaștri pot fi dulci ca mierea. Atunci când se atașează de cineva, o fac de obicei in perspectiva unei relații de o viață, iar alesul/aleasa are de profitat de o solicitudine, o prezență de spirit și un răsfăț ieșit din comun. Orice medalie are, desigur, și un revers : dragostea îi poate determina să ia haturile în mâini cu prea multă hotărâre, iar cei iubiți se pot simți asemeni unor jucării cărora le este interzis să părăsească raftul pe care au fost așezate. Deși se spune că știu să sărute, uneori, pentru ei, acest lucru este mai mult o tehnică sau o știință decât expresia unui foc interior.
Eu una am rămas surpinsă când am citit acest articol și am observat că mi se potrivește :]

About the kiss...

Bine, nu am să mă apuc acum să introduc intrucțiunile sărutului pentru că, sincer, după părerea mea, tainele sărutului le afli pe parcursul vieții experimentând nu tocind o carte scrisă de știu eu ce cretin care crede că le știe pe toate. Revenind la subiect, ideea e că, totul ține mai mult de momentul respectiv în care te săruți, de atmosfera din jur, de emoții, sentimente, gesturi si mișcări...Sărutul în sine înseamnă mai mult decât schimb de salivă cu partenerul sau simplul fapt că te-ai mai sărutat azi cu un dobitoc care se scobește in nas pe la spate. Plus, probabil lumea se întreabă ( asta dacă îmi observă cineva poza ) de ce naiba am pus o poza cu 2 fete care se sărută. De ce? În primul rând, pentru că pot, iar in al doilea rând pentru că mi se pare excitant. Da, am trecut și eu prin așa ceva, dar nu mă laud cu asta, tot ce scriu este faptul că a te săruta cu o fata ( vorbesc în numele fetelor ) este mult mai palpitand și mai incitant. În schimb, mi se pare absolut scârbos să vad 2 baieți sărutându-se. Bine, personal nu aș avea nimic cu ei și nici cu faptul că se sărută, dar cel puțin nu în fața mea.

Smile :]

Să fim serioși, toată lumea a zâmbit cel puțin odată în viața lui. Valoarea unui zâmbet : un zâmbet nu costă nimic, dar e valoros. Îmbogățește pe cel care îl primește fără să sărăcească pe cel care îl dă. Durează doar un moment, dar amintirea acelui zâmbet poate dura pentru totdeauna. Un zâmbet gonește oboseala, dă forța sufletului și consolează tristețea. Poate fi o comoară din momentul în care se produce. Dacă crezi că ție un zâmbet nu-ți aduce nimic, fii generos și daruiește unul dintr-ale tale pentru că nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât cel care nu știe a zâmbi. Nimeni nu e atât de bogat încât să nu primească un zâmbet și nu exista persoană atât de săracă încât să nu poată dărui un zâmbet. Cred că fiecare se simte bine atunci când cineva îi zâmbește, aș spune că un zâmbet plăcut îți atinge inima, unul ironic îți atinge eul, iar unul răutăcios îți merge pe nervi dar în fiecare parte valoreaza ceva. Uneori un zâmbet poate face, fără să ne dăm seama, pe cineva fericit...Și mai e o vorba : "Zâmbește, pentru că nu se știe niciodată cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tau!" E unul dintre puținele lucruri care îmi plac la mine și anume că sunt mereu cu zâmbetul pe buze și că știu că pot să fac ziua altora mai bună. E într-adevăr un lucru minunat când știi că poți să faci pe cineva să zambească...

Tattoo freak.

Să zicem că...SUNT O MARE FANĂ A TATUAJELOR!!!!! Mor după ele și zău că aș da orice să-mi fac unul, poate chiar mai multe, dacă n-ar fi vârsta de vină și preferințele astea care se schimbă neîncetat, de exemplu, dacă aș vrea să-mi fac un tatuaj azi, probabil că peste câteva săptămâni m-aș plictisi de el și aș vrea altul. Dar acum că stau să ma gândesc, de când eram mică îmi doream cu disperare un tatuaj mic, simpatic, dar care să mă reprezinte ca de exeplu, undeva pe spate, pe unul din omoplați, trei urme de labuțe care să continue în sus. Nu ar fi interesant?

Lost nights...

Mă simt așa de solitară când stau câteodată singură în fața calculatorului și realizez că în momentul de față nu e nimeni lângă mine, nu mai e nimeni cu care să vorbești pe mess și in jurul tău e întuneric și liniște deplină. E acel moment în care te ridici ușor de la calculator, te îndrepți spre cea mai apropiată fereastră și te uiți spre cer. Vorbesc despre acel moment care pe lângă ca te face să te simți pustiu și să te gândești mai mult la viața ta, in același timp ești uimit de frumusețea nopții și de acea senzație care te încântă doar cât o privești. Weird, nu?Mda, maybe...Dar nu mi se mai pare de mult timp așa weird, pentru că țin să spun că în fiecare seară ies pe terasă și stau ore bune privind cerul, ascultând muzică și pierd noțiunea timpului doar privind stelele. Dar îmi place...îmi place așa de mult cât îmi place să stau noaptea pe plajă. Vai, dar să stai noaptea pe plaja nu doar că e cea mai tare senzație pe care o poți avea vreodată, dar știi, să stai pe nisipul rece și să te joci cu el lăsându-l să ți se scurgă ușor printre degete, să auzi valurile înspumate spărgându-se sălbatic la mal și să privești abundența de stele, e o nebunie totală, pur și simplu te pierzi în imagine și parcă trăiești intr-o poveste...E nemaipomenit, este probabil singura chestie ce iubesc cel mai mult când plec la mare și când am ocazia să-mi petrec nopțile pe plajă :X

Copil...

Da, asta sunt și eu și toți ceilalți de varsta mea. Unii mai mult, alții mai puțin. Eu una sunt mai mult...De ce imi place să mă consider încâ un copil și să mă comport ca unul? Răspunsul e simplu: pentru că nu vreau să îmbătrânesc. Da știu, sună ciudat mai ales când majoritatea oamenilor aud acest cuvânt, își imaginează un boșorog cu o barbă căruntă și lungă până în pământ, cocoșat, care se sprijină într-un baston prăpădit și care se plânge zilnic de șalele lui. Dar nu, de fapt când stai și te gândești ce înseamna cu adevărat bătrân, realizezi că verbul a îmbătrâni nu se referă numai la aspect fizic ci și la gândire, la gesturi, probabil și la prieteni și toate cele. Mă rog, pe de o parte ador să mă prostesc și să mă îmbrac cât de cât amuzant și cât mai colorat, îmi place să mă copilăresc și să-mi petrec timpul alergând, jucând jocuri gen v-ați ascunselea sau leapșa, sunt încă haioase pentru mine. Ador să râd mult și bine, de fapt, asta fac tot timpul, îmi place să fac ziua altora mai bună, îmi place să-i văd la rândul meu zâmbind. Ce-i drept, sunt unii care îmi spun că sunt prea copilăroasă și că ar trebui să mă maturizez, doar că e o mică mare problemuță. Doar pentru că mă comport deseori ca un copilaș, asta nu înseamnă ca nu am o anumită gândire și opinie matură... Într-adevăr, lumea care mă cunoaște mai bine poate să-i contrazică pe cei care spun ca ar trebui să mă maturizez. Oameni buni, nu vă place că mă maimuțăresc, atunci lăsți-mă în pace și vedeți-vă de viața voastră foarte serioasă și cu puțin entertainment.
Peace out!

Friendship.

Am deschis capitolul prieteni pentru că simt nevoia să vorbesc despre ei, despre cine sunt cu adevărat. Inițial, termenul de prieten inseamnă acea persoană căreia îi poți spune orice secret, căreia îi poți împărtăși problemele, supărările tale. Cei mai buni prieteni sunt de asemenea cei care te susțin in orice ai face, sunt sinceri și își spun părerile oricât de nedrepte ți s-ar părea. Întrebarea e ce este aceea prietenie și cum ar trebui sa fie înțeleasă? Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană sau mai multe, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele. Nu înseamnă numai să faci ceva pentru cineva, ci şi să îţi pese de cineva, lucru de care orice om are nevoie într-un final oricâat ar nega asta. Prietenia poate fi înțeleasă ca o profundă apropiere sufletească. Oricine dorește sa aibă un prieten bun, căruia să i să poată destăinuii. Dar cați dintre noi îl poate asculta cu tot sufletul și poate chiar ajuta pe acel timid? Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relația de prietenie dintre două sau mai multe persoane este luată in râs de către ceilalți. Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie să încolțească. De ce nu știm cu toții să apreciem prietenia adevărată cu ochii sufletului și nu doar a fizicului? Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calităţi ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie. Este iubitor, ştie să mângâie, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiţionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fi gata să te primească cu dragoste. Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult, să te ajute să mergi mai departe. Un prieten bun nu va căuta să facă ce-i place lui ci va căuta să facă ce îţi place şi ție. Un bun prieten nu te va judeca şi va găsi circumstanţe atenuante pentru tine, un bun prieten este lângă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale. Greutăţile tale vor fi şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plânge alături de tine şi va râde alături de tine. El va şti să simtă alături de tine, când vei fi bolnav el va simţi durerea la fel ca tine. Acest prieten bun este blând, gentil şi milos. Un bun prieten este capabil să ierte și să uite! Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fi credincios, nu se va preface niciodată. Un bun prieten ştie să se îngrijească de tine, lipsa ta va fi completată de surplusul lui, ce este al lui este şi al tău. Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta să vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi şi nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta, când vei fi pe drum te va apăra, te va ocroti. Inima lui va bate în acelaşi ritm ca şi inima ta, acest prieten bun te va înţelege şi îngădui cu toate slăbiciunile tale. E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fi fericit in adevăratul sens al cuvântului!

Teddy bears.

Mereu mi-am pus întrebarea, de ce naiba iubim ursuleții de pluș ? Desigur, răspunsul mi l-am dat singură când am privit unul și l-am ținut in brațe...Un ursuleț poate înlocui un prieten când nu e langă tine și probabil e un timp de rasfăț pentru momentele în care te simți singur sau când treci printr-o fază mai complicată, nu prea știu cum să spun mai bine, totul ține de materialul din care e făcut, de fața aceea care te face să te simți copil din nou...e o senzatie foarte placută mai ales când ești singur, mă rog, eu doar spun, trebuie să experimentezi ca să ințelegi xD
Need love ? Get a teddy bear.

All the small things...

M-am gândit mult intr-o dimineață...M-am intrebat multe, mi-am dat seama că există o gramadă de lucruri minuscule, care par fără rost, dar care te pun pe gânduri când realizezi că totuși au o semnificație, de exemplu să te gandești la primul cuvânt pe care îl spui dimineața după ce te trezești, sau care e prima mișcare din ziua respectivă, sau cât era ceasul când te-ai trezit...sunt multe chestii de genul care te pun pe gânduri. Stai cateodată și te gândesti când ai avut parte de primul sărut, când te-ai îndrăgostit prima oară, cine a fost primul tău prieten adevărat, care a fost primul tău iubit, care a fost prima ta melodie preferată, pe cine te-ai supărat ultima dată, care a fost prima ta pereche de căști, ce telefon ți-ai cumpărat prima oară, ce nume îi daduseși ursulețului cu care e jucai zilnic...mda, multe multe multe intrebări la care nu gasești răspunsul garantat.

Baloooons.

Instrucțiuni : deschideți, suflați și radeți. Cam ăsta ar fi motto-ul unui "joc" pe care îl practicăm cu toții, nu numai copii. Este vorba despre sticluța cu săpun, cu un instrument rotund prin care sufli si ies balonașe jucăușe și vai ce-mi mai plăcea să suflu și să sar dupa balonașe...pare tampit, nu? Mda, asta pentru că pare atat de copilăresc si lipsit de scrupule. În viziunea mea, este lucrul pefect pentru a scapa de stres, de anumite probleme... Ce fain ar fi dacă ai putea să te pui in locul unui balonaș și să iți imaginezi cum e să plutești peste tot, bun, asta pană pocnești și ești dat uitării de către un alt balonaș...

Rainy day...

Pic pic pic...face ploaia in geam. De mică nu mi-a placut niciodată ploaia, mă întristam rapid de fiecare dată când era înnourat afară și începea să picure. Deseori mă închideam în cameră, mă bagam în pat si mă înveleam cu plapuma începând să plâng. Niciodată nu am știut de ce simt așa o decepție în suflet, așa o stare de înmormantare, ca și când cineva foarte drag a murit. Și stăteam așa în pat mult și bine, pană când oboseam și adormeam într-un final...Probabil mă mai trezea vre-un tunet, mă speria un fulger și stăteam singură, privind afară agitația și furtuna accea melancolică...Da, de aceea plangeam, probabil de aceea...Asta era când eram mică, acum doar privesc afară și mă întristez de peisajul înfiorător al mamei natură. Dar nu-mi mai este frică...