Descrierea perfectă ar fi : magie pe cer. Țin minte, era o sărbătoare în oraș, nu-mi amintesc exact, dar țin minte că am privit pe fereastră, auzisem niște bubuituri. Am privit si am vazut artificiile. Am privit fascinată, parcă mă transpuneam într-o altă lume. Ceva magic s-a întâmplat. Câteva minute m-am uitat la jocul de explozii și lumini, mă uitam atât de concentrată de parcă uitasem să respir și am uitat de orice altceva. Am privit jocul și atunci mi-am dat seama de ceva. Mi-am dat seama ca asta e motivul pentru care viața merita trăită... pentru artificii. Intre un moment cu artificii și alt moment cu artificii se scurge un timp atât de scurt și totuși pare o veșnicie. Ce-i drept, artificiile sunt scumpe. Deci, rare, dar există. Există artificii! Și oricât noroi ar trebui înfruntat pentru asta, nu are nici o relevanță. Totul pălește in fața artificiilor. Totul pălește la gândul că, la un moment dat, își fac simțită prezența artificiile. Cam multp admirație pentru niște pocnituri pe cer și joc de lumini...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu