Fun. Just for fun.

Serile din vacanțe sunt cele mai tari la capitolul distracție, mai ales dacă ești undeva departe de orașul natal, de părinți și toți oamenii pe care nu-i suporți împreună cu gașca ta nebună. Și întâmplarea face să mergem într-o seară în parcul de distracții și după niște sperieturi zdravene, mâncare și mult râs, avem de gând să ne dăm cu toții în caruselul cel mai mare. Și ne alinem la rând și ne împrumutăm bani numai ca să mergem toți și să ne distrăm împreună. Apoi, peste nu foarte mult timp, ne suim în carusel și deodată începe să se miște, și mai tare, și mai tare și din ce în ce mai repedeeee!! Și simți cum toată adrenalina aia te învăluie și te ține într-un extaz total. Viteza se intensifică, adrenalina crește, încep să apară curbele, urcușurile și coborâșurile. Soarele apune, iar priveliștea e mirifică. Nu știu cum ar putea cineva să treacă rapid peste anumite schimbări vizibile în corpul lor. Când tot acest tur plin de extaz se termină și observo că inima îți bate atât de tare, te întrebi oare chiar a meritat? Liniștea poate fi un răspuns mai ales atunci când îți vezi prietenii ieșind din carusel, zâmbind entuziasmați și țipând și râzând cu atâta poftă. Da, a meritat!

What would you chose?

Haide, nu fi timid! Nu e un test cu toate că e o întrebare, nu ești la un interviu cu toate că ai mai multe variante de răspuns. Haide! Gândește-te! Ce îți vine în minte? Cum nimic? Cum adică nimic? Haide, frate, e vorba depre fata aceea care te salută zilnic, tipa cu ochii mai luminoși decât lumina zilei, cu zâmbetul mai dulce ca laptele cu cacao dimineața și cu părul mai mătăsos decât puloverul bunicii pe care obișnuia să ți-l croiască iarna. Și, deci, te-ai gândit? Omule, mă disperi, fata așteaptă un răspuns! Uite, hai să-ti explic, dacă alegi din prima DA, tipa va fi mai veselă ca în zilele de Paști când primea dulciuri și mai entuzismată decât în zilele când era în vacanță în Bahamas, o vei face fericită, va zâmbi atât de tare, iar ochii ei vor fi mai lucioși ca diamantele. Dar întrebarea este, tu vrei să fi așa direct sau de fapt, întrebarea întrebătoare e...ce simți tu cu adevărat? Dar ști ce? Îmi spui asta mai încolo, nu vreau să aud ce ai în cap, fraier romantic ce ești! Așa, ascultă, mai ai niște opțiuni, dacă ai de gănd să-i răspunzi cu NU, îți dai seama ce greșeală ai face nu? Adică, să fim serioși, imaginează-ți chipul ei zilnic posomorât, dar ascunzându-l întotdeauna după un zâmbet fals, pe care tu ai putea foarte bine să crezi că real fără să realizezi că inima ei e mai mult decât cioburi. Și gândește-te, primul lucru pe care îl va face după ce o vei refuza, nu va înceta să fie prietena ta, să viseze ziua în care totuși îi vei spune că de fapt o placi foarte mult și că vrei să fi prietenul ei, apoi ea mai întâi va face pe inabordabila și apoi va accepta și ea. Dar gândește-te, poate dacă vei răspunde cu POATE, pe lângă faptul că vei face pe misteriosul, o vei face și pe ea mai curioasă, să știe ce e în capul tău, ce simți de fapt pentru ea. Va începe să stea mai mult prin preajma ta și probabil după puțină tachinare o vei săruta și toate cele și veți avea un timp așa fain împreună, un timp cît mai îndelungat...Așa, deci, ce alegi? Te-ai gândit?

Swings.

Te așezi, îți faci puțin vânt, închizi ochii și dau frâu liber imaginației, apoi când ajungi sus și deschizi ochii, vezi în fața ta lumea așa cum ți-ai imaginat-o mereu. Te simți mai ușoară ca niciodată, grijile, supărările și toate gândurile negative zboară mai repede ca vântul și se duc undeva departe, cât mai departe. Și te ții strâns de lanțuri ca să nu cumva să zbori și tu cu ele... Și observi cum prin magie, acele gânduri si sentimente prin viață și încep să-și fluture aripile și se îndepartează cu fiecare clipire executată, cu fiecare balans și cu fiecare răsuflare. Razele calde ale soarelui te răsfață cu fiecare atingere caldă și cu fiecare îmbrățișare protectivă. Vântul adie ușor și totuși simți o forță supranaturală, ca niște mâini invizibile care se joacă în parul tău și ți-l împletește cu pricepere și răbdare și simți o mireasma plăcută, mai mult decât o simplă mireasmă, e mai mult o senzație mistică a unei flori pe care nu ai mai mirosit-o până acum. Și iar îți faci vânt, să ajungi cât mai sus, să ajungi printre nori și să poți trăi acolo. Să zbori cum vrei tu, să fi înger pentru o zi, acela să fie paradisul tău. Dar știi cât de greu e să ajungi acolo sus? E așa de greu înât nici dacă ai depune toate efortuile posibile nu ai putea ajunge, nici dacă ai construi o scară, nici dacă ai zbora...dar poți să visezi în continuare că poți ajunge, asta, dacă nu cumva ai ajuns acolo cu mintea...Spune-mi, cum e acolo?

Hope.

Ce este speranța? Poate fi acea parte din viața fiecăruia ce refuză să vadă partea goală a paharului, poate fi acea pată de culoare ce refuză să se amestece cu umbrele vieții, sau de ce nu acea sclipire, acea rază de curaj ce ne ridică adesea din cele mai sumbre clipe. Ori de câte ori ne simțim “pierduți”, ni se pare că toate eforturile noastre au fost zadarnice, că toate idealurile noastre s-au risipit. Speranța este cea care ne aduce în suflete încrederea de a continua. Ea ne “șoptește” în momentele de cumpănă că visele noastre se pot transforma în realități. O viață fără speranță? Dar, nu e oare viața noastră un șir de idealuri, planuri, pasiuni, motivații și acțiuni, susținute de speranța unui scop devenit realitate?


“Dacă adevărul este ” ceea ce exista”, speranţa este acea parte din ceea ce există care nu vrea niciodată să se aşeze în genunchi, care refuză să se consoleze, să se împace cu răul.” - Polemici cordiale


Este ultimul sentiment ce te poate salva dintr-o situație absolut ireală.

Shapes and clouds...

Dacă stai întins pe iarba și te uiți în sus spre cer, de ce ai mereu senzația că totul din jurul tău dispare? De ce simți o ușoară decepție în suflet ca și când ai rămas singur pentru totdeauna? Și instinctiv, ca o forță supranaturală, ridici mâna spre cer și observi diferite forme pe care parcă ai vrea să le atingi, dar sunt atât de sus, iar vântul bate așa de tare încât dispar cu fiecare secundă, cu fiecare clipire, cu fiecare răsuflare apăsătoare. E atât de nedrept...De ce trebuie să fie atât de sus, atât de rapizi și atât de goi? De ce nu pot avea suflet? De ce nu pot vorbi? De ce naiba îmi pun întrebări tâmpite, fără logică și absolut iraționale?...Pur și simplu, pentru că pot și pentru că îmi place să mă gândesc la chestii ireale. Nu vezi în fiecare zi o broască țestoasă pe cer, sau un liliac, sau un telescop gigantic, o balenă care zâmbește sau un demon cu o coasă în mână. Da, ireal și totuși atât de real. Imaginația nu are limite atâta timp cât stai și privești norii fără să schițezi vreo expresie sau faci vreo mișcare bruscă, totul se întâmplă în slow motion, exact ca atunci când încerci să realizezi un lucru, să atingi un record personal sau să petreci un moment cu o persoană foarte dragă.

Pijamas xD

Da, poate sună prostesc și prea copilăros de discutat, dar nah, asta sunt eu și n-am ce face. Așa, deci, pijamalele, iubesc pijamalele, ce m-aș face fără pijamale? Păi, nu știu, dar cu siguranță nu aș muri, no way! Doamne, iubesc la nebunie să umblu prin casă in pijamale cu imprimeuri haioase, sau cele cu tricou lung si pantaloni scurți, mai ales cele cu tricou cu formă de leu sau orice alt animăluț desenat într-un mod foarte cute. Awww și mai ales papuceii aceia în formă de iepuraș cu blăniță pufoasă și cu urechiușe destul de lungi cu talpă subțire care scoate sunete funny în timp ce calci pe gresie sau pe orice altă suprafață mată și ușor luciuoasă. Dar cele mai interesante sunt pijamalele create de tine din mai multe haine pe care nu le mai porți afară, ceva de genul, un tricou lung si alb, să zicem un tricou de-a lui taică'tu, niște ciorăpei mai largi de-a mamei tale și bing bing bing, gata pijamaua minune și dacă ai puțină imaginație și mai ales, dacă ai niște markere la tine, îți poți desena tricoul cu orice, mai ales dacă ești talentată și viola! Super-extra-mega-shmen-pijamaua-minune =3

Extacy.

E exact aceeași senzaţie euforică ca şi când ai fi băut un shot de tequilla sau ai fi ieşit la joint cu gaşca. Sentimentul acela straniu al unei nopţi de vară, de vacanţă, atunci când pentru a nu ştiu câta oară reuşeşti să mai stai pe acasă şi să dormi acolo. Şi te aşezi pe pat, te întinzi bine, te înveleşti cu un cearşaf sau chiar deloc, deschizi radioul sau îţi pui caştile de la Mp3 în urechi şi începi să asculţi melodia ta preferată şi imediat după îţi zboară somnul şi nu-ţi mai vine să dormi ci să îţi imaginezi şi să retrăieşti pe moment clipele acelea când erai beată şi te sărutai cu unu' de care nici nu-ţi mai aminteşti, de momentele în care erai la o petrecere cu gaşca ta nebună şi dansai, ceva ce ţie nu-ţi place, când erai odată singură cu prietenul tău într-o cameră, sau atunci când ai dormit cu încă câteva prietene pe plajă şi cu o sticla de Stalinkaya goală lângă tine. Ooo da, ce amintiri, amintiri care te fac să-ţi muşti buza inferioară pentru câteva secunde şi toată euforia se termină exact atunci când se termină şi melodia, de aici sunt introduse două concluzii, ori închizi Mp3-ul, zâmbeşti aşa, vag, şi te culci sau dai replay, what would you chose?

Thoughfull.

Așa, deci, ești singur şi să zicem că mergi să bei un ceai sau un capuccino ceva şi imediat după ce te aşezi la masă, la o masă lângă fereastră, vine un chelner, îţi ia comanda, îţi zâmbeşte şi pleacă după comanda ta. Care e primul lucru pe care îl faci imediat după? Nu, nu e o întrebare retorică, nu-mi plac întrebările retorice... Primul lucru este să te relaxezi şi probabil ai să-ţi sprijini cotul de masă şi capul într-o mână şi să te uiţi pe fereastră încercând să faci puţină ordine printre gândurile care nu-ţi dau pace. Şi începi să te gândeşti dacă inainte sa pleci din casa ai aranjat toate lucrurile, dacă nu ai uitat ceva in timp ce fugeai agitat prin casa, dacă ti-ai sunat azi cel mai bun prieten să vezi ce mai face, dacă azi nu cumva ai întâlnire cu gaşca nebună, dacă ai destui bani la tine să-ţi plăteşti capuccino-ul sau ceaiul, dacă tipul/tipa de care îţi place se gândeşte cumva la tine sau dacă prietenul/prietena ţi-a dat vre-un beep/msg, dacă aştepţi sau nu începutul unui nou an şcolar şi aşa începi să te gîndeşti la viitor, dacă eşti sigur că vrei să urmezi facultatea cutare. Apoi, într-un mod cât se poate de ilogic şi parcă ghidat de cineva, îţi amorţeşte cotul şi te mişti într-o altă poziţie, să zicem că te sprijini cu spatele de spătarul canapelei şi îţi încrucişezi braţele la piept, inspirând adânc aer în piept, apoi dându-l afară într-un oftat lung începând o altă serie de întrebări, ceva de genul, ce ai să faci după ce pleci din cafenea, cu cine ai să te întâlneşti azi prima oară, ce ai să mănânci la cină, ar trebui sau nu să-ţi schimbi ringtonul, cum ai să-i minţi pe ai tăi în legătură cu o petrecere si deodată te uiţi la ceas şi observi că a trebut mai bine de o oră de când stai şi te gândeşti.

---->Live as if your were to die tomorrow. Learn as if you were to live forever. -- Gandhi