De când muzica a avut o influență mai mare asuprea mea, viața mea s-a schimbat complet. Am ajuns atât de obsedată încât nu pot sta nici câteva minute fără să nu ascult muzică sau să fredonez ce-mi trece prin cap. Tot ce mi se întâmplă, bun sau rău, trebuie să fie acompaniat de muzică dacă nu în aer liber, atunci în gând. De când am început să iau parte la repetițiile unora sau pur și simplu să-i ascult cântând la un instrument mă binedispune. Cu toată obsesia mea pentru instrumente, am început să le ascult povestea vieții și să înțeleg pe fiecare în parte, atâtea cât am avut la dispoziție. Muzica a devenit parte din viața mea și fără ea, nu cred că aș mai avea atâta energie și dorință de viață. Da știu, a sunat foaaarte poetic, dar nu, nu vroiam să ajung în stadiul acela. Adică pun pariu că toată lumea e înnebunită după muzică, oricare gen ar fi acela. Mă enerveză toată harababura asta violentă despre genurile de muzică. Frate, dacă ești minimalist și asculți tehno, club și toate cele, ascultă-le, nimeni nu îți cere să asculți rock sau știu eu ce alte genuri, dacă ești hip-hop-er, vezi-ți de moda ta și nu-ți bate capul degeaba cu ce acultă alții. Fiecare om percepe muzica într-un anumit fel, poate unii când ascultă muzică vor doar să simtă adrenalina aceea și senzația de dans, alții preferă să fie motivați de genul pe care îl ascultă și tot așa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu