Exact atunci când lumea îți e mai dragă și mai frumoasă, se întâmplă să te frământe întrebarea DE CE. Când totul în jurul tău nu mai e așa roz și capătă o nuanță asemănătoare cerului pe-nserate, când oamenii pe care îi cunoști de o viață își schimbă radical comportamentul și devin străini, când amintirile și memoriile tale devin hrana de zi cu zi a sufletului și când fotografiile vechi se transformă în lacrimi ale acestuia. Auzind pe cei din jurul tău spunând că ar da orice să fie dinnou copii, te fulgeră rapid gândul că asta ți-ai dori și tu. Da, toată lumea își dorește vremurile acelea când întrebarea DE CE nu era importantă, când zâmbeam tot timpul, când răsetele noastre erau medicametul celor triști și când alergam plini de energie în căutarea necunoscutului. În prezent trăim în atâtea lumi și lumile sunt atât de diferite încât câteodată facem confuzie între ele. Lumea trecutului, care poate fi pe de o parte o lume fericită și pe de altă parte, o lume tristă la care încă ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă n-am fi făcut asta și am fi făcut asta, apoi, lumea prezentă în care fiecare clipă prin care trecem trebuie să o trăim la maxim și lumea viitorului, o lume plină de întrebări, mișcări anticipate, programate astfel încât să încercăm să nu greșim. Întrebările ne vin în minte mai ales când trecem prin situații noi și cărora nu le-am putut face față cu brio sau viceversa. Răspunsurile, totuși, vin. Cu o ușoară întârziere, dar vin și deseori ne creează o altă imagine asupra viitorului și a viitoarelor acțiuni. Răspunsurile de asemenea schimbă starea sufletească într-o secundă, pot schimba opinii despre anumite persoane, răspunsurile dor, dar în același timp fac bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu