Te așezi, îți faci puțin vânt, închizi ochii și dau frâu liber imaginației, apoi când ajungi sus și deschizi ochii, vezi în fața ta lumea așa cum ți-ai imaginat-o mereu. Te simți mai ușoară ca niciodată, grijile, supărările și toate gândurile negative zboară mai repede ca vântul și se duc undeva departe, cât mai departe. Și te ții strâns de lanțuri ca să nu cumva să zbori și tu cu ele... Și observi cum prin magie, acele gânduri si sentimente prin viață și încep să-și fluture aripile și se îndepartează cu fiecare clipire executată, cu fiecare balans și cu fiecare răsuflare. Razele calde ale soarelui te răsfață cu fiecare atingere caldă și cu fiecare îmbrățișare protectivă. Vântul adie ușor și totuși simți o forță supranaturală, ca niște mâini invizibile care se joacă în parul tău și ți-l împletește cu pricepere și răbdare și simți o mireasma plăcută, mai mult decât o simplă mireasmă, e mai mult o senzație mistică a unei flori pe care nu ai mai mirosit-o până acum. Și iar îți faci vânt, să ajungi cât mai sus, să ajungi printre nori și să poți trăi acolo. Să zbori cum vrei tu, să fi înger pentru o zi, acela să fie paradisul tău. Dar știi cât de greu e să ajungi acolo sus? E așa de greu înât nici dacă ai depune toate efortuile posibile nu ai putea ajunge, nici dacă ai construi o scară, nici dacă ai zbora...dar poți să visezi în continuare că poți ajunge, asta, dacă nu cumva ai ajuns acolo cu mintea...Spune-mi, cum e acolo?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu