S-a ajuns și la partea asta în care lumea pe care o credeai tu perfectă și-a deschis un portal spre o lume întunecată, plină de minciuni și secrete. Negarea adevărului a ajuns într-un punct limită în care nici cel care neagă nu poate să nu observe cu câtă naivitate se confruntă. Când sfaturile și presupunerile sunt adeverite prin simpla observare și prin conversațiile lungi și obositoare pe aceeași temă care parcă nu se vor termina niciodată. Când o să ne învățăm oare că una nu e de ajuns niciodată? Două sau chiar mai multe pot asigura un trai meschin și golănesc celor care, la rândul lor, neagă adevărul despre propriile lor sentimente și trăiri. Acești monștri se hrănesc din pura curiozitate a multora și se distrează profitând de naivitatea acestora. Cât o să mai dureze toată harababura asta de sentimente amestecate și întortocheate ce creează senzația de confuzie abstractă pe care, de asemenea, o negăm cu superioritate? Asta, poate, până când o să devenim lesbiene și dacă nu asta, până ajungem să ne sinucidem din "dragoste" și de toată romanța asta actoricească. Cu vorbe nu poți repara ce e stricat, iar acțiunile nu pot decât să înfățișeze o altă perspectivă asupra ipocrizimii bărbătești. Și da, trăim o dramă cotidiană dezgustătoare și o telenovelă superficială de nota 10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu